Agricultura si silvicultura chineza

China are o suprafaţă imensă. Resursele terestre ale Chinei sunt bogate şi variate, printre care terenuri arabile, păduri, păşuni, deşerturi şi lunci, toate cu suprafeţe întinse. Dar, în China, sunt multe zone muntoase şi puţine câmpii, terenurile agricole şi pădurile ocupând o pondere mică în suprafaţa totală a ţării. Repartizarea resurselor terestre este dezechilibrată. Terenurile agricole se găsesc în principal în câmpiile şi depresiunile din estul ţării, pădurile în regiunile de graniţă din nord-estul şi sud-vestul ţării, iar păşunile pe platourile şi în zonele deluruoase din ţară.

Fondul funciar:

Terenurile agricole din China însumează o suprafaţă de 1 270 000 de kilometri pătraţi. Ele sunt repartizate după cum urmează: câte 28,4% în vestul şi estul ţării şi 43,2 % în centrul ei. Terenurile agricole se găsesc în majoritatea lor în câmpia Dongbei, câmpia Huabei, câmpia de pe cursul mijlociu şi interior al Fluviului Yangtzi şi din zona Deltei Fluviului Perlelor şi în depresiunea Sichuan. În câmpia Dongbei, cu pământ negricios fertil se cultivă grâul, porumbul, sorgul, inul şi sfecla de zahăr; În câmpia Huabei se produc în principal grâul, porumul, meiul, sorgul, bumbacul şi alunele. În câmpia de pe cursul mijlociu şi inferior al Fluviului Yangtzi sunt cultivate orezul, portocalele şi mandarinele, seminţa de rapiţă şi altele. În depresiunea Sichuan există mari plantaţii de  orez, rapiţă, trestii de zahăr, ceai, grepfrut şi altele.

Păduri:

Pădurile din China au o suprafaţă de 158 940 000 de hectare, acoperind 16,55% din suprafaţa totală a ţării, această pondere fiind mult inferioară celei de 30,8%, media la nivel mondial. Pădurile naturale se găsesc în majoritatea lor în nord-estul şi sud-vestul ţării, pe când în câmpiile cu mare densitate demografică şi economie dezvoltată din estul ţării şi în vastele regiuni din nord-vestul ţării sunt foarte puţine păduri.

În pădurile din China cresc peste 2800 de specii de arbori, dintre care unele sunt de mare valoare, precum ginkgo etc. Pentru protecţia mediului şi satisfacerea nevoilor de dezvoltare economică, China a iniţiat ample campanii de împădurire. La ora actuală, suprafaţa pădurilor artificiale a depăşit 33 790 000 de hectare, plasând China pe primul loc pe plan mondial.

Principalele zone cu păduri naturale sunt zona forestieră nord-estică - cu cea mai mare suprafaţă din China, care cuprinde subzonele  Daxinganlin, Xiaoxinganlin şi Changbaishan, zona forestieră sud-vestică, care se clasează pe locul 2 ca suprafaţă în China şi cuprinde subzonele munţilor Hengduan şi Himalaya şi bazinul fluviului Yaluzhangbu, zona forestieră sud-estică având cele mai întinse păduri artificiale din China, cuprinsă în vastele regiuni muntoase şi deluroase aflate la sud de Munţii Qinlin-Fluviul Huaihe şi la est de Podişul Yunnan-Guizhou. Pe lângă acestea, în China mai există 3 mari sisteme forestiere de protecţie. Cel aflat în nord-estul, nordul şi nord-vestul ţării are o lungime de peste 7.000 kilometri şi acoperă o suprafaţă de circa 260 000 000 de hectare, deci un sfert din suprafaţa terestră a Chinei, fiind supranumit „Cel mai important obiectiv economic din lume”.

Păşuni:

China are 266 060 000 de hectare de păşuni, care ocupă un sfert din suprafaţa totală a ţării, China fiind una din ţările cu cele mai întinse păşuni din lume. Păşunile naturale sunt situate în principal în vastele zone la vest şi la nord de Munţii Daxinganlin-Munţii Yinshan-Podişului Qinghai-Tibet. Păşunile artificiale se găsesc în principal în sud-estul ţării, între terenuri agricole şi păduri.

Principalele zone cu păşuni sunt: Mongolia interioară, cu rasele de cai şi vite Sanhe; Xinjiang cu rasele de oi Xinjiang şi Altai şi rasa de cai Yili; Qinghai cu iaci, precum şi caii Hequ, renumiţi în întreaga lume; şi Tibet, principala zonă crescătoare de iaci.