Ce înseamnă bucătărie continentală?

 

Bucătărie continentală înseamnă, pur și simplu, bucătărie europeană. Deși continentele sunt multe, sintagma „bucătărie continentală”, întâlnită în meniurile restaurantelor din întreaga lume, înseamnă doar bucătăria continentului european - dar și aici există specificații, pentru că este vorba în primul rând de bucătăria franceză.

Expresia nu vizează o superioritate a bucătăriei europene față de celelalte tradiții culturale. Este vorba doar despre momentul în care restaurantele au început să aibă o ofertă destul de standardizată, iar sintagma a apărut în cadrul restaurantelor din Marea Britanie, în secolul 19, ca marcă pentru ceea ce nu era bucătărie cu specific englezesc. Ulterior a fost preluată în aceeași formulă de către agențiile de turism americane și astfel semnificația ei s-a mondializat.

Astăzi, când restaurantele din întreaga lume și-au diversificat foarte mult bucătăriile și includ tradiții culinare diverse, bucătăria continentală tinde să devină sinonimă cu micul dejun - în formula „mic dejun continental”, la rivalitate cu „bufetul suedez”. Evident că, tehnic vorbind, bufetul suedez este tot continental, dar faptul că încă există restaurante cu servire la masă și o diversitate a meniului restrânsă la bucătăriile vest-europene, creează o diferență maoră față de bufetul suedez.

În sine, mâncarea continentală este cea tradițional preparată pe continentul European. Conține în esență bucătăria mediteraneeană și franceză. Mâncarea continentală include bucătăriile țărilor europene precum Spania, Franța, Italia și multe altele. În practica actuală, îndeosebi în restaurantele din Asia, sunt incluse în bucătăria continentală inclusiv preparate cu specific englez, și chiar variante sud-americane ale unor mâncăruri europene.

Ingredientele de bază ale acestei bucătării sunt uleiul de măsline, vinul, usturoiul și diverse ierburi și condimente folosite pentru a asezona și a da aromă mâncărurilor. Este o bucătărie cu un mare conținut de proteine, multe dintre preparate conținând carne și ouă.

Principalele tehnici de gătire sunt coacerea, prăjirea, grătarul și tocana.

Din specificul continental nu fac parte doare rețele de bucate, ci și tipologia meselor - mic dejun, prânz, gustări, cina - și modul în care mâncarea este prezentată și consumată - în farfurii și boluri ceramice, cu furculițe, linguri și cuțite.